O seară excelentă

Azi la ora 14 am fost în cartierul alibaba pentru a vorbi cu bărbații turci cu privire la întalnirea de la ora 19. La ora 18 am fost din nou în cartier pentru a vorbi cu ei. Toți mi-au spus ca au probleme și nu pot veni. Am venit acasă. DEZAMĂGIRE. Mă rugam Domnului să-mi dea răbdare, să mă învețe voia Lui cu privire la oamenii aceștia. La ora 19: 30 primesc un telefon: “Sabri, ne-am adunat aici și vrem să venim la tine să studiem Biblia”. BUCURIE. Doamne Mulțumesc.

Apoi a urmat o seară excelentă. Am început să cântăm. Am cântat mult. Apoi ne-am rugat. Am discutat despre parabola nunții fiului de împărat. Acum este luni. Este ora 01:50. Tocmai au plecat.

Doamne Mulțumesc pentru Credincioșia Ta. Mulțumesc că Tu lucrezi în inimile oamenilor după com voiești. Ești Minunat, Doamne. Te laud.

Lucruri pe care le-am uitat

Am uitat de atâtea ori să-I mulţumesc lui Dumnezeu că nu-mi dă tot ce-i cer, am uitat şi să mă raportez corect la tăcerea Sa mai ales că am predicat de atâtea ori că tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă totdeauna „Nu”, ci poate „Nu acum” sau poate „eşti copil încă”.

Am uitat prea repede că lucrurile mărunte de fiecare zi fac viaţa mai frumoasă. Mă stresează exact lucrurile care ar trebui să mă facă seara să fac flotări de bucurie. Un 10 al copilului de la şcoală, o ciorbă bună a mamei, un bip al soţiei, un moft al celor de lângă mine de la serviciu. Înseamnă că trăiesc, că sunt între oameni, că nu-s într-un pustiu. Încărunţesc aşteptând lucruri grozave, experienţe uimitoare, un zbor pe lună şi nu văd că liliacul din faţa casei a înflorit a doua oară.

Am uitat cu uşurinţă că Dumnezeu n-a făcut totul într-o zi, deci ce m-ar face să cred că eu pot? Ajunge zilei necazul şi frumuseţea ei, aceasta e ziua pe care a făcut-o Domnul şi de cine să ne fie teamă când ştim că Domnul e de partea noastră? Bucuraţi-vă prieteni la gândul că nu veţi reuşi să terminaţi totul în viaţa aceasta. O să continue lucrarea copiii voştri, dar până atunci munciţi credincioşi în via Domnului.

Am uitat că dragostea nu timpul vindecă rănile şi de aceea iubiţi. Nimeni n-a murit de inimă rea că a iubit prea mult. Nu veţi putea schimba oamenii, dar puteţi să-i iubiţi pentru că nimeni nu-i perfect atâta timp cât nu-l iubeşti.

Am uitat să zâmbesc la orice persoană cunoscută şi asta mă face cel mai nefericit. Asta nu costă şi totuşi n-o mai fac ca altădată.

Şi ce mă doare e că nu-mi mai aduc aminte de tot ceea ce am uitat.

Sursa: Vladimir Pustan www.ciresarii.ro

Se întâmplă în Medgidia

Turcii din Medgidia sunt considerați musulmani de mâna a treia. Sunt considerați astfel pentru că majoritatea dintre ei nu citesc și nu respectă Koranul. La programele de închinare ale Moskeielor rar mai vezi cate un turc din ali baba, majoritatea participanților sunt tătari și turci din zona “bună” a orașului.

Însă turcii din cartierul alibaba își respectă tradițiile, poate mai mult decăt turcii și tătarii din zona bună a orașului Medgidia. Acest lucru a fost dovedit prin două întâmplări ieșite din comun, zic eu. Un bărbat din cartierul alibaba a avutt relații intime cu propria fată. Imediat ce s-a aflat acest lucru, bărbați și femei în vîrstă din cartierul alibaba s-au adunat la casa “nebunului” și i-au cerut acestuia să părăsească orașul. Acum făptașul trăiește undeva prin București. Prin legea nescrisă a oamenilor din alibaba, acest om numai are ce căuta în orașul Medgidia. A doua întâmplare: un tînăr turc-musulman s-a hotărât să participe la întâlnirile unei biserici evanghelice din Medgidia. Familia tânărului i-au spus acestuia că are de ales: dacă va mai participa la întlnirile evanghelicilor nu va mai locui în casa părinților. Tînărul a ales ce trebuia. Acum numai locuiește cu părinții. Domnul a avut milă de el. Nu-i pot da numele din mai multe motive, însă vă rog să vă rugați pentru el.

Scrisoare către Tine…

Pentru toate momentele în care nu Te-am iubit. Pentru toate zâmbetele promise pe care nu le-am îndeplinit. Pentru că nu am știut să fiu credincios. Pentru toate noptile în care am adormit fără să vorbesc cu Tine. Pentru toate diminețile în care ți-ai dorit să vorbești cu mine iar eu nu Te-am băgat în seamă. Pentru toate încruntările mele. Pentru toate lacrimele Tale curse pentru mine. Pentru că nu Te-am ascultat de multe ori. Pentru că nu am tăcut. Pentru că Ți-am furat bucuria de a mă vedea slujind. Pentru toate clipele în care nu mi-a fost dor de Tine. Pentru toate răzbunarile stupide. Pentru toate momentele mărunte în care Ți-am făcut Numele de râs. Pentru că nu am știut să păstrez ce mi-ai dat. Pentru că am greșit. Pentru că nu Ți-am arătat că sunt acolo atunci când Ai avut nevoie de mine. Pentru că de multe ori mi-e rușine să Te privesc. Pentru zilele în care nu Ai zâmbit datorită mie. Pentru că nu mi-am cerut iertare decât prea tarziu. Pentru că mă rătăcesc de fiecare dată. Pentru că am fost altfel și m-am transformat în altceva. Pentru că nu știu să-Ți arăt că Te iubesc. Pentru toate acestea și multe altele, iartă-mă, te rog, TU.

Mulțmiri către Biserica Baptistă Providența din Oradea

Mulțumim fraților și surorilor pentru susținere. Mulțumim pentru hainele de iarnă care au fost trimise săptămâna trecută și de care familiile sărace din Ali-Baba s-au bucurat.

Mulțumim fratelui Matiu pentru orga trimisă. Timur a început să exerseze la orgă, iar întâlnirile din cartierul Alibaba sunt mai eficiente. Mulțumim fratelui Emil Roman pentru geamurile termopan pe care le-a trimis unei familii din cartierul alibaba. Mulțumim Liceului Teologic Penticostal din Oradea pentru conservele trimise. Mulțumim fratelui păstor Silviu Tatu pentru transport și  slujire.

Mulțumim Domnului că ne binecuvintează prin voi. Mulțumim că nu ne uitați. Să fiți binecuvântați de Domnul care a făcut cerurile și pământul!

SOLI DEO GLORIA!

Festival turcesc de artă culinară la Techirghiol

Peste trei sute de turcoiace din zona Dobrogei au participat ieri la un festival de artă culinară organizat de Uniunea Turcă din România. Concursul s-a desfășurat pe trei secțiuni: mâncare tradițională, produse de patiserie și de cofetărie.

Mâncarea turcească este foarte bună. Maiales Baclavaua!

…vă așteptăm în Medgidia să mâncați baclavele turcești

Grupul de bărbați din cartierul Alibaba

Prin ajutorul Domnului, am început un grup de studiu biblic cu bărbații din cartierul Alibaba. Ne vom întâlni în fiecare sâmbătă în diferite case.  De asemenea, miercuri și duminică seara avem întâlniri de casă în cartierul alibaba pentru bărbați și femei. Rugați-vă Domnului ca El să lucreze în inimile oamenilor.

Cămașa Fericirii și o familie din AliBaba-Medgidia

Se spune că de mult trăia un prinţ nespus de melancolic. El era mereu trist şi mâhnit, iar chipul său veşnic întunecat, încât oamenii l-au numit Tamas (în sanscrită tamas înseamnă întunecat). Cu toţii erau nespus de îngrijoraţi şi au chemat înţelepţi, astrologi, doctori, magi vestiţi, pentru a afla, cum să-l tămăduiască pe prinţ.
Un înţelept le-a spus:
–Prinţul s-ar vindeca, dacă ar îmbrăca cămaşa unui om fericit!
Prinţul s-a înveselit pentru o clipă şi degrabă a trimis ştafete în toată împărăţia, pentru a găsi un om fericit, căruia, cu mult aur, să-i cumpere cămaşa. Trimişii împărăteşti au colindat întreaga împărăţie, dar n-au găsit decât oameni bombănitori, grăbiţi, cârtitori, trişti, cu chipuri întunecate, nefericiţi, bolnavi, amărâţi, nenorociţi. Nu găseau nici măcar un om fericit.

Unul din trimişi a ajuns în cel mai îndepărtat colţ al împărăţiei şi a găsit un om foarte vesel. El trebăluia cântând, muncea vesel, părea fericit. Trimisul, de teamă să nu greşească, s-au uitat bine la el, au luat aminte cum se poartă cu familia lui. Îşi răsfăţa soţia, o alinta, îi vorbea frumos şi drăgăstos, deşi arătau a fi de mult timp căsătoriţi. Cu copiii, se purta atent, blând, îi proteja şi se juca cu ei zilnic. Acesta era omul căutat. Părea să cunoască secretul fericirii şi desigur avea cămaşa fericirii! Nu rămânea decăt să ia cămaşa fericirii.  S-a repezit la acel om şi ajutat de soldaţi i-a smuls de pe umeri haina veche, decolorată, cârpită şi răscârpită. Dar omul n-avea cămaşă pe sub haină. Omul fericit era aşa de sărac încât nu avea nici măcar cămaşă!!!

Sali Ghiulsever este verișoara mea.  “Am patru copii” zice ea plină de fericire. Mică de statură, îmbrăcată cu o fustă veche, însă curată. Cel mai mare are 8 ani şi o ajută la treburile casei după ce vine de la școală(este în clasa I). “Casa” este o cameră în care locuiesc, împreună cu mama lor, cei 4 fraţi. O clădire veche, dărăpănată, care încă mai are ferestre şi se vede că e cineva care încearcă să locuiască acolo. Nu au frigider şi nici mașină de spălat și nici dulap de haine, doar o sobă la care mama pregăteşte mâncarea zilnică, din cine ştie ce. Tatăl lor, în disperare, a făcut o tâlhărie și acum este în închisoare. Ghiulsever trăiește din ajutorul social și alocația copiilor. “Îmi ajung banii”, zice ea. Nu se plânge niciodată. Este mereu veselă. Este prima la grupul de casă din AliBaba. Nu lipsește niciodată. Zilele trecute îmi spunea: “Poate că Dumnezeu îmi va da și mie o casă într-o bună zi”. Acum așteaptă cu nerăbdare să-i iasă soțul din închisoare. Fericirea și Bucuria din zambetele copiilor ei nu le găsești la alții.

Mesajul fratelui Iosif Țon

 

Dragii mei, va multumesc la toti pentru urarile de ziua mea de nastere.
Primind atâtea felicitări de ziua mea de naștere, m-am gândit că ar fi bine să le răspund tuturor cu un singur mesaj. Ce aș putea să vă răspund tuturor? Care este lucrul cel mai important în viața mea în acest moment?
De ani de zile mă străduiesc să înțeleg ce lipsește mișcării evanghelice în România și pretutindeni în altă parte. Lipsa aceasta a fost definită de cineva drept ”marea omitere din marea trimitere” – adică facem ucenici botezându-i, dar nu facem și partea a doua: învățându-i ceea ce ne-a învățat Domnul Isus și învățându-i să trăiască după învățătura Lui!

De mulți ani mă străduiesc să înțeleg și apoi să sistematizez învățătura Domnului Isus, pentru ca apoi să o pot preda ca un curs la școală. Care sunt criteriile după care să fac o asemenea organizare? În ultima vreme am stabilit pentru mine aceste criterii și acum scriu cu spor ceea ce, cu voia Domnului, va fi o carte despre învățătura Domnului Isus.

Pentru a defini mai clar situația actuală, am ajuns să văd că există două lucruri distincte: crucea Domnului Isus și școala Domnului Isus. Crucea Domnului Isus are funcția fundamentală de a ne procura iertare de păcate. Școala Domnului Isus are funcția fundamentală să ne transforme într-un alt fel de oameni: în fii ai lui Dumnezeu care seamănă cu Tatăl lor!

Acum, iată care este situația. Evanghelicii iubesc foarte mult crucea Domnului Isus, dar nu sunt prea interesați și entuziasmați de școala Domnului Isus. Adică, oamenii vor iertare, dar nu și transformare!!!
Ceea ce trebuie să înțelegem este că scopul principal al Domnului Isus este școala în care vrea să ne facă cu totul altceva decât ceea ce suntem acum. Nu crucea este scopul Lui principal, căci crucea este doar poarta de trecere de sub cel rău sub Dumnezeu. Și poatra aceasta de trecere are ca scop esențial să fie admiterea în școala Domnului Isus. Noi vrem trecerea de sub cel rău sub Dumnezeu, dar nu auzim că Dumnezeu ne strigă: ”Acesta este fiul Meu preaiubit; să ascultați de El!”
Nu se poate să zici că vii sub autoritatea lui Dumnezeu și să nu asculți ce-ți poruncește El! Așadar, ce înseamnă să fii elev sau student în școala lui Isus? Ce fel de om vrea El să te facă?

Acestea sunt întrebări fundamentale când începem să studiem sistematic învățătura Domnului Isus. În ultimul an, în cursuri cu păstorii și cu tineretul și în predici în diferite biserici din România, am dat idei de bază din această învățătură a Domnului Isus. Le puteți obține pe CD sau DVD de la Societatea Misionară din Oradea, la telefon 0259.436.738.

A scrie o carte cuprinzătoare despre învățătura dată de Cel mai mare Învățător care a trăit vreodată este un lucru copleșitor de mare. La vârsta aceasta, și la orice altă vârstă, cel ce intreprinde o asemenea lucrare are nevoie majoră de rugăciunile voastre.

Acum știți cu ce mă ocup la vârsta de 75 de ani.

Vă mulțumesc pentru dragostea voastră și pentru toate urările pe care mi le-ați făcut.

Vă binecuvintez ca Domnul să facă să lumineze peste voi Fața Lui , adică să se îndure de voi; să-Și înalțe peste voi Fața Lui, adică să vă dea pacea, ceea ce înseamnă belșugul Lui!
Slujitorul vostru în Cristos Domnul,
Iosif Țon

Văleni-Yemișenli, sat turcesc

În urmă cu mai bine de șase decenii, 90% din etnicii turci și tătari locuiau în mediul rural, Dobrogea fiind plină de localități în care musulmanii erau majoritari. În timpul regimului ceaușist, etnicii musulmani din această zonă au fost prinși în vâltoarea unui exod comandat, fiind nevoiți să își părăsească locurile natale și să se mute în blocurile de la oraș. Câteva mii de turci și tătari au ajuns astfel să locuiască la Constanța și Medgidia, ei fiind mutați la grămadă în cartierele mărginașe. Din fericire, exodul nu a fost unul total, câteva sute de familii de musulmani reușind să rămână în satele înființate în urmă cu sute de ani, de către strămoșii lor. Am vizitat trei sate de turci(Dobromir,Lespes și Văleni) din sudul Dobrogei situate la 50 km distanță de Medgidia.

Văleni
Acest sat este unic în țara noastră, prin faptul că este locuit în totalitate de etnici turci, potrivit statisticilor aici locuiesc 250 de familii de turci și trei familii de români. Turcii din Văleni au reușit să își păstreze tradițiile și cultura, dar nivelul lor de trai este unul foarte scăzut, majoritatea aflîndu-se practic la limita supraviețuirii. Cele mai multe dintre case, construite în stil oriental și îngrădite cu piatră de râu, au o vechime de un secol, motiv pentru care zidurile dau impresia că sunt gata să se prăbușească în orice clipă. Atunci când intri în Văleni, ai impresia că te întorci în timp, într-un secol XIX în care ruinele de-acum devin gospodării bogate, în curtea cărora persistă mirosul de baclavale și sarailii. Oamenii sunt săraci, dar nu și-au pierdut speranța, fiind convinși că pentru ei vor veni și vremuri mai bune. La raspântia din centru, bătrânii rezemați în toiag își povestesc ce mai este nou prin sat. Există și o Moskee în care musulmanii se întâlnesc pentru a-și practica religia.

Este un sat virgin. Un sat în care Evanghelia nu a pătruns încă. Familia Ionică Ovidiu și Ana au vizitat de multe ori acest sat unde au legături cu câteva familii. Terenul este arid. Oamenii sunt deschiși. Domnul îi iubește. Rugați pe Domnul secerișului să scoată lucrători și resurse pentru secerișul lui din Văleni.